Tânărul lider ordonă imediat oamenilor săi să tragă frânghia.
Pe măsură ce frânghia se mișca încet în sus, capul bărbatului care coborâse în fântână apăru. Apoi, sprijinindu-se de marginea fântânii, urcă afară, rostogolindu-se pe pământul din apropiere, stând acolo și șuierând după aer.
Partea superioară a corpului bărbatului era musculoasă, iar picăturile de apă străluceau pe pielea lui, dar mâinile lui erau goale, indicând clar că nu găsise nimic.
Călugărul de vârstă mijlocie, care încercase anterior să oprească acești oameni, rostii un nume al lui Buddha cu un ton destul de sever:
– Dacă nu plecați acum și nu opriți tulburarea liniștii templului, va trebui să vă predăm autorităților!
Mai mult de zece tineri călugări se adunaseră într-un moment, fiecare ținând în mână bastoane. După îmbrăcămintea lor, erau călugări războinici. Pentru un templu prosper ca acesta, chiar și într-un târg mic, donațiile primite erau o sumă substanțială, motiv pentru care se angajau călugări războinici pentru a proteja siguranța templului.
Fața tânărului lider se întunecă, iar el bâjbâi:
– De vreme ce nu am găsit-o pe sora mea, voi merge să o caut în altă parte…
– Este… este cineva… bărbatul care ieșise din fântână își recăpătase în sfârșit suflul, iar cuvintele lui făcură ca atmosfera deja tensionată să devină și mai încărcată.
– Ce vrei să spui, că este cineva? Fața tânărului lider se schimbă, iar timiditatea lui dispăru imediat.
Bărbatul arătă în jos, la fântână, iar vocea îi era destul de calmă:
– Este cineva în fântână!
Desigur, oricine ar fi fost adus de tânărul lider să caute un cadavru în fântână, trebuia să aibă curaj.
Cum termină de vorbit bărbatul, fața călugărului de vârstă mijlocie se schimbă, iar mulțimea de spectatori izbucni într-o discuție aprinsă.
Fața tânărului lider se înnegri și el strigă:
– Dacă este cineva, de ce nu l-ai adus sus?
Ceruri, oare sora lui s-a înecat în fântână? Cum ar primi părinții lui această veste?
La întrebarea tânărului lider, bărbatul zâmbi amar:
– Nu am putut să-i mișc, și mi-era teamă că frânghia nu ar ține…
Oamenii aruncară o privire la frânghia înfășurată în jurul taliei bărbatului și tăcură pentru o clipă. Frânghia părea rezistentă, dar cine știa dacă ar fi putut susține două persoane? Dacă s-ar fi rupt pe parcurs, ar fi fost fatal.
Tânărul lider își arătă priceperea rapidă. După o scurtă considerație, ordonă să se pregătească o altă frânghie:
– Ține această frânghie. Coboară din nou și leagă… persoana din fântână cu această frânghie, apoi mișcă frânghia de la talia ta. O să te tragem mai întâi pe tine, iar apoi vom aduce persoana de pe fundul fântânii.
Această aranjare părea rezonabilă. Bărbatul coborî rapid din nou în fântână. Sub privirile tuturor, frânghia se mișcă.
– Trageți-l sus!
La comanda tânărului lider, doi servitori experimentați începură să tragă frânghia, în timp ce alți doi țineau o a doua frânghie și se străduiau.
În scurt timp, bărbatul a fost tras sus, stând pe pământul ud cu fața palidă și părând epuizat.
Cealaltă frânghie începu să fie trasă sus.
De data aceasta, toți aveau impresia că timpul încetase să curgă.
Jiang Zhan își ținea respirația în tensiune, privindu-l intens pe deschiderea fântânii.
Fantoma era pe cale să apară. Se întreba dacă va fi la fel de înfricoșătoare cum o visase…
În sfârșit, sub privirile tăcute ale tuturor, o umbră întunecată apăru.
– Doamne, ce este asta? strigă cineva, involuntar.
Cei doi servitori care trăgeau frânghia ezitară, iar frânghia se lăsă puțin.
Inimile tuturor erau deja în gât, aproape că urmau să vadă clar ce fusese tras sus, dar acest mic recul părea să fie un suflu reținut, incapabil să urce sau să coboare.
Această senzație sufocantă îi făcu pe oameni să uite de frică. Cineva mormăi:
– Ce să ne fie frică? Suntem atât de mulți, iar acest loc este sfânt, teren buddhist. Chiar dacă ar deveni o fantomă, nu ar îndrăzni să facă probleme…
– Așa este, tocmai am văzut clar, e doar o grămadă de păr.
Din cauza mulțimii mari, ceea ce ar fi trebuit să fie o scenă înfricoșătoare a umplut, în schimb, oamenii de nerăbdare.
– Nu v-a ajuns? țipă tânărul lider.
Cei doi servitori schimbară o privire și traseră cu toată puterea lor.
Timpul părea să încetinească din nou. În sfârșit, umbra întunecată apăru din nou, urmată de un corp…
Cu un zgomot puternic, cadavrul care fusese tras sus căzu pe pământ. Sunetul părea că a lovit inimile oamenilor, iar pentru o clipă o tăcerea moartă se lăsă.
Tânărul lider se clătină câțiva pași înainte, își închise ochii și strigă:
– Sora mea, ce moarte groaznică ai avut…
Oamenii priveau la tânărul lider, apoi cu prudență la cadavrul care zăcea pe pământ, menținând o tăcere ciudată.
În cele din urmă, un servitor care venise împreună cu ei nu se mai putu abține și spuse:
– Tinere stăpân, acesta este un cadavru de bărbat…
– Uaaah… huh? Tânărul lider aproape că se înecă, plânsul oprindu-se brusc.
Își deschise ochii mari și privi la cadavrul de pe pământ. Chiar dacă părul încurcat al persoanei îi ascundea fața, forma corpului și îmbrăcămintea indicau clar că era un bărbat.
De ce era bărbat?
În acel moment, Jiang Zhan își punea și el aceeași întrebare.
Involuntar, făcu două pași înainte, frecându-și ochii cu putere.
Unde era fantoma femeii? Cum se făcuse bărbat?
Jiang Si întinse mâna și îl trase pe fratele ei mai mare înapoi în mulțime.
Acum nu era momentul să iasă în evidență; era mai sigur să se amestece cu ceilalți.
Totuși, situația era într-adevăr neașteptată.
Nu se putu abține să nu arunce o privire spre Yu Jin.
Fața tânărului era calmă, privind înainte cu un soi de indiferență detașată.
Ca și cum simțind privirea lui Jiang Si, el își întoarse capul spre ea, topind acea indiferență ca o briză de primăvară și dezvăluind un zâmbet ușor.
Jiang Si își retrase privirea și se uită din nou înainte.
În acel moment, o agitație izbucni în mulțime, cineva exclamând:
– Uitați-vă, acolo este o piatră legată de corpul acelei persoane!
Până acum, chiar dacă soarele apusese, cerul era încă luminos. În această zonă deschisă, de lângă munte, era chiar mai luminos, așa că oamenii puteau observa piatra legată de cadavrul bărbatului fără a avea nevoie de lumină.
Bărbatul care fusese în fântână realiză brusc de ce.
Nici nu se miră că nu putea mișca corpul bărbatului din fântână, oricât de tare ar fi încercat. Era din cauza greutății acestei pietre. Când a legat frânghia de corpul din fântână, era prea nervos și nu avea lumină, așa că nu observase piatra.
– Aceasta… aceasta este crimă! strigă cineva din mulțime, șocat.
În momentul acela, fețele călugărilor templului deveniră extrem de grave.
Dacă ar fi fost doar un cadavru recuperat din fântână, ar fi putut spune că a fost o cădere accidentală, iar templul ar fi fost cel mult criticat pentru măsuri de siguranță insuficiente. Dar acum, cu un cadavru legat de o piatră și aruncat în fântână, nu mai putea însemna decât un singur lucru: aceasta era, fără îndoială, o crimă!
Dar să fie ucis un pelerin într-un templu înfloritor ca Templul Lingwu, și mai important, cadavrul să fie adus la suprafață chiar în fața tuturor… era o lovitură extrem de grea pentru templu!
În acel moment, expresiile privitorilor se schimbă.
Inițial, oamenii din cetatea Dayang păreau destul de ostili, pregătiți să lupte în orice moment. Acum, toți se uitau la călugării templului, cu ochii plini de suspiciune.
– Aceasta este o crimă, nu ar trebui să o raportăm autorităților?
– Desigur, ar trebui să o raportăm. Oh, Doamne, este înfricoșător!
Oamenii discutau între ei, dar nimeni nu era dispus să plece în acel moment.
În cele din urmă, cineva sugeră:
– Ar trebui să fie un tânăr, nu? Hai să vedem dacă cineva îl recunoaște…
Tânărul lider hotărî să ajungă până la capăt și dădu un semn bărbatului care fusese în fântână.
Bărbatul se așeză lângă cadavru și își ridică ușor părul care îi ascundea fața.
Lasă un răspuns