Înfruntând privirile ciudate ale tuturor din reședință, Jiang Qian, deși avea multe întrebări și nemulțumiri, nu se simțea în stare să mai rămână la conacul Contelui. Schimbă o privire cu doamna Xiao, apoi plecă în grabă.
Doamna Xiao, însărcinată cu primirea lui Liu Xiangu, găsi în curând ocazia de a rămâne singură cu aceasta.
Ajunsă în acel moment, nu-și mai putu reține furia și întrebă direct:
– Xiangu, ce se întâmplă, de fapt?
Liu Xiangu rămase calmă ca Muntele Tai:
– Rezultatul acesta a fost neașteptat chiar și pentru mine.
– Ce vrei să spui cu asta? Nu așa am stabilit noi înainte! văzând că Liu Xiangu continua să se eschiveze, furia doamnei Xiao creștea. Sau poate Xiangu consideră că plata e insuficientă?
– Doamna mă înțelege greșit, oftă Liu Xiangu adânc. E doar că voința cerului e greu de schimbat.
– Ce voință a cerului?
Liu Xiangu adoptă o expresie profundă:
– Inițial, am ținut cont de sinceritatea doamnei și am vrut să o ajut să-și îndeplinească dorința. Dar, cum bine știi, traiul meu depinde de comunicarea cu spiritele. Azi, voința cerului a fost aceasta și n-am avut de ales decât să mă supun.
– Ce spirite și fantome? Nu am stabilit noi că povestea cu spiritul malefic care o chinuie pe bătrâna doamnă era doar un pretext? Fața doamnei Xiao deveni palidă ca varul în timp ce insista.
Liu Xiangu întinse brusc mâna și o apucă pe cea a doamnei Xiao, privirea ei devenind extrem de serioasă:
– Un spirit malefic s-a atașat de tânăra doamnă!
Doamna Xiao tresări înfricoșată, smulgându-și mâna cu violență, iar chipul îi deveni când alb ca hârtia, când cenușiu:
– Xiangu, ce bazaconii spui?!
Liu Xiangu rânji:
– Sau poate doamna crede că sunt doar o șarlatană?
Fără niciun zâmbet pe chipul lui Liu Xiangu, aerul ei de eleganță stranie dispăru complet.
Pomeții ei erau destul de proeminenți, bărbia ascuțită și subțire, iar împreună cu privirea ei rece și adâncă, expresia ei deveni dintr-odată înspăimântătoare.
Inima doamnei Xiao sări o bătaie.
Cum putuse să uite că motivul pentru care cumnata ei din familia de origine o cunoștea pe Liu Xiangu era faptul că aceasta o ajutase, cu ani în urmă, să recupereze sufletul nepotului ei?
Această Liu Xiangu avea, într-adevăr, puteri reale!
Dar povestea cu spiritul malefic care o chinuia pe bătrâna doamnă fusese doar o stratagemă pentru a distrage atenția. Cum se ajunsese la ideea că un spirit malefic se atașase de Qian’er?
Cu cât doamna Xiao analiza mai mult, cu atât frica i se adâncea, iar privirea îi căzu din nou asupra lui Liu Xiangu.
Liu Xiangu oftă adânc:
– De aceea spun că totul e predestinat. Cum aș putea îndrăzni să mă împotrivesc voinței cerului pentru niște bunuri lumești?
– Se vor ameliora ochii bătrânei doamne în trei zile?
Liu Xianggu ezită pentru o clipă.
Doamna Xiao observă imediat și rânji rece:
– Atunci voi aștepta să văd miracolul lui Xianggu peste trei zile!
Spunând acestea, își flutură mânecile, furioasă, și plecă.
Liu Xiangu se prăbuși pe un scaun cu pernă, turnă un ceai și îl bău pe nerăsuflate, simțind un val de groază.
Acea fată avea să o omoare!
– Xiangu, împachetăm lucrurile? o fată tânără stătea în prag cu un mic pachet în brațe.
– Să împachetăm? Lasă-le acolo! spuse Liu Xiangu, fluturând din mână nepăsătoare.
Trebuia să fie pregătită să fie alungată în orice moment, deci ce rost avea să împacheteze?
Cele trei zile ce urmau aveau să pară o eternitate.
Doamna Xiao, pe de altă parte, credea doar pe jumătate spusele lui Liu Xiangu. Așa că hotărî să scrie două scrisori: una către Jiang Qian, ca să o liniștească și alta către cumnata sa din familia de origine.
Sora mai mare a doamnei Xiao veni curând în vizită sub pretextul de a vedea cum se simte bătrâna doamnă Feng, ceea ce le oferi celor două femei șansa de a discuta în privat.
– Soro, spune-mi sincer, cât de pricepută este Liu Xiangu?
Sora mai mare a doamnei Xiao știa deja ce se întâmplase la reședința Contelui și acum se simțea oarecum jenată față de cumnata sa:
– Este destul de eficientă în a readuce sufletele copiilor speriați.
– Dar ritualurile și exorcizările ei pot vindeca ochii bătrânei doamne?
Sora mai mare râse sec:
– Greu de spus. Problemele de vedere ale bătrânei doamne au apărut brusc și e dificil de determinat cauza exactă.
Doamna Xiao închise ochii pentru o clipă, simțind tot mai multă mânie:
– Nu pot să nu cred că Liu Xiangu și-a bătut joc de noi!
Însă erau lucruri pe care încă nu le înțelegea.
Îi promisese lui Liu Xiangu o sumă generoasă dacă își făcea treaba bine. De ce ar fi refuzat Liu Xiangu banii?
Doamna Xiao deschise ochii, o sclipire de viclenie luminându-i privirea.
Liu Xiangu se ocupa de spirite, nu ea.
Fie că era voia cerului sau manipulare umană, invitase această persoană doar pentru a fi trădată. Această socoteală avea să fie reglată odată ce furtuna trecea.
– Încă există o șansă ca Qian’er să-și recâștige bunăvoința bătrânei doamne.
Doamna Xiao privi spre sora sa mai mare.
Aceasta aruncă instinctiv o privire spre ușă și coborî vocea:
– Ce se întâmplă dacă ochii bătrânei doamne nu se vindecă în trei zile?
– Vrei să spui…?
– Dacă nu se vindecă, atunci Liu Xiangu nu e decât o șarlatană, iar acuzația că Qian’er e posedată de un spirit malefic nu va mai avea temei.
Doamna Xiao rămase tăcută pentru o clipă.
Deși ea administra gospodăria Contelui, nevoile personale ale bătrânei doamne erau aranjate separat, iar ea nu putea interveni. Incidentul de zilele trecute, când încercase să afle mai multe de la Sala Compasiunii și bătrâna doamnă Feng îi aruncase frunze de ceai în față, era încă proaspăt în memoria ei.
– Doamnă, stăpânul a sosit, anunță o servitoare de dincolo de ușă.
Curând, ușa se deschise, iar al doilea stăpân Jiang intră cu o expresie întunecată.
– Sora mai mare este aici, spuse el indiferent, văzând-o pe sora mai mare a doamnei Xiao.
Aceasta se ridică repede:
– Sunt multe treburi de rezolvat acasă, așa că mă retrag acum.
Deși sora mai mare fusese discretă, al doilea stăpân Jiang tot nu părea mai prietenos. După ce aceasta plecă, chipul său deveni și mai rece:
– Uită-te la ce ai făcut! De când o familie de statutul nostru are nevoie să invite prezicătoare să facă spectacole? Acum, peste Qian’er s-a aruncat o oală de murdărie de care nu se va putea spăla. Cum să mai dea ochii cu socrii ei, dacă se află?
– Eu… nu m-am așteptat să iasă așa.
Ignorând stânjeneala soției sale, al doilea stăpân Jiang spuse rece:
– Acea Liu Xiangu ți-a fost recomandată de sora ta mai mare, nu-i așa? De acum înainte, să ai mai puțină legătură cu ea!
Fața doamnei Xiao se înroși brusc.
Ea provenea dintr-un mediu modest, iar tot statutul ei actual se datora soțului și copiilor săi. Acum, cuvintele al doilea stăpân Jiang erau ca o palmă peste față.
– Servitorii din casă trebuie avertizați să nu spună nimic în afară. În ceea ce o privește pe Qian’er, scrie-i imediat și spune-i să nu se comporte ciudat în casa Marchizului. Mama este cineva care ia în considerare lucrurile de ansamblu. Orice ar crede despre Qian’er după acest incident, va ține cont de poziția ei în casa Marchizului.
Doamna Xiao dădu din cap în mod repetat.
Să ridici o piatră doar ca să-ți cadă peste picioare era dureros și umilitor, dar prioritatea era să minimizeze impactul acestui incident. Sub nicio formă nu trebuia să afecteze statutul lui Qian’er în casa Marchizului.
A doua zi, când doamna Xiao și ceilalți merseră la Sala Compasiunii să își prezinte omagiile, nu o găsiră pe bătrâna doamnă Feng.
Doamna Xiao se duse la sala de administrare pentru a rezolva treburi gospodărești, când o bătrână intră grăbită:
– Doamnă a doua, s-a întâmplat ceva groaznic!
– Ce e? Aceasta era acum expresia pe care doamna Xiao se temea cel mai mult să o audă, iar inima i se opri în loc.
– Știrile despre ritualul lui Xiangu de ieri s-au răspândit, iar acum chiar și casele de pariuri acceptă pariuri pe șansele ca ochii bătrânei doamne să se vindece în trei zile!
– Ce? Privirea doamnei Xiao se întunecă și leșină pe loc.
Lasă un răspuns