Jiang Ancheng nu-i mai aruncă nicio privire Ducelui de Anguo. Îl bătu pe umăr pe Jiang Zhan și-i spuse:
— De ce stai ca un nătărău? Hai, plecăm!
Jiang Zhan se clătină de la palma primită, dar afișă un zâmbet larg.
— Plecăm, plecăm! Toată lumea a muncit din greu azi. Tânărul stăpân vă invită pe toți la băutură!
Servitorii care îi însoțiseră răsunară într-un cor de bucurie.
Jiang Ancheng aruncă o privire piezișă spre Jiang Zhan și întrebă în șoaptă:
— De unde ai bani?
Răsfățatul tocmai împrumutase bani de la el ca să-i cumpere lui Si’er niște supă cu găluște.
Jiang Zhan zâmbi poznaș și răspunse:
— Ca de obicei, punem totul pe nota de plată a tatălui.
— La naiba cu „obiceiul” tău! — Jiang Ancheng îi dădu un șut furios lui Jiang Zhan.
Cu logodna anulată cu succes, atât tatăl, cât și fiul erau într-o dispoziție excelentă. Jiang Zhan reuși într-adevăr să-l facă pe Jiang Ancheng să-i dea bani și-i duse pe servitorii care îi ajutaseră într-o mică tavernă ca să bea împreună.
— Beți cât vreți azi. Dacă stați pe lângă tânărul stăpân, o să aveți parte de multe petreceri pe viitor! — Jiang Zhan ridică paharul cu un gest grandios.
— Mulțumim, tinere al doilea stăpân. Te urmăm de-acum înainte! — Servitorii își ridicară și ei paharele în răspuns.
În timp ce stăpânul și servitorii petreceau veseli, auziră discuții de la masa alăturată.
— Ați auzit? Logodna dintre familia Contelui de Dongping și familia Ducelui de Anguo a fost anulată!
— Cum să nu auzim? Contele de Dongping a așezat darurile de logodnă chiar în fața porții principale a Ducelui de Anguo. Atâta lume a văzut scena. Țțț, țțț, nu m-așteptam ca familia Contelui de Dongping să aibă atâta tărie.
— Heh, eu zic că e prea nesăbuit Contele de Dongping. Poate acum se simte satisfăcut că a rupt logodna, dar unde va mai găsi fiica a patra un soț mai bun decât în familia Ducelui de Anguo?
— Principalul motiv a fost că tânărul al treilea stăpân al Ducelui de Anguo s-a purtat nepotrivit.
— Nepotrivit? Celălalt râse batjocoritor. Bărbații, ha! Mulți frecventează casele de toleranță și au neveste și concubine cu duiumul. Ce e așa ieșit din comun să fie îndrăgostit de o femeie o vreme? Dacă toți ar fi la fel de mofturoși ca și Contele de Dongping, pun pariu că fiica a patra a familiei Jiang va rămâne fată bătrână pe viață.
Auzind acestea, lui Jiang Zhan i se aprinse sângele. Trânti paharul de pământ, se repezi și-l apucă pe unul dintre bărbați de guler, strigând:
— Dacă mai spui o dată prostiile astea, îți rup gura!
Omul, surprins de întorsătura bruscă a situației, se uită fix la Jiang Zhan pentru o clipă, apoi bâigui:
— C-cine ești tu?
Jiang Zhan se opri.
Ciudat, vocea nu suna bine.
Celălalt bărbat, așezat vizavi, deja se ridicase tiptil și se pregătea să o șteargă.
Jiang Zhan realiză brusc.
— Stai pe loc! Deci tu ai răspândit bârfele!
Luă un bol de pe masă și-l aruncă.
Supă din bol se împrăștie pe spatele bărbatului.
Acesta, iritat, se întoarse și întrebă:
— Cine ești tu? De ce faci scandal din senin?
— Deschide-ți ochii și uită-te bine. Eu sunt al doilea tânăr stăpân din familia Contelui de Dongping! Îndrăznești să vorbești de rău despre sora mea? O să-ți sparg capul ăla mare de porc astăzi!
Omul, cu un picior deja afară din tavernă și iritat de supa ce-i păta hainele, se gândi că ar putea fugi de tânărul palid și-i răspunse cu obraznicie:
— Oh, deci ești fratele domniți Jiang, destinată să rămână fată bătrână? Încântat de cunoștință.
— Ticălosule! Cine zici tu că nu poate să se mărite? Fără familia Ducelui de Anguo, sora mea se va mărita chiar mai bine! Ochii frumoși ai lui Jiang Zhan scânteiau de furie.
— Lasă visele. Al treilea tânăr stăpân al Ducelui de Anguo probabil că se va căsători cu o fată dintr-o familie și mai de vază, dar de fiica a patra Jiang… mai bine te-ai grăbi să-ți consolezi sora acasă.
Jiang Zhan nu mai răbdă. Se repezi înainte, îl dărâmă pe bărbat la pământ și începu să-l lovească cu pumnul.
— Ajutor! Ajutor! Omul de dedesubt țipa ca un porc înjunghiat.
Angajații tavernei, simțind pericolul, alergară repede în stradă să găsească ofițeri de patrulă. Când ofițerii sosiră, bărbatul era bătut atât de rău de Jiang Zhan încât nici măcar mama lui nu l-ar fi recunoscut.
În cele din urmă, Jiang Ancheng fu nevoit să plătească douăzeci de taeli de argint pentru cheltuieli medicale și încă zece taeli ofițerilor pentru „deranj” ca să-și scoată fiul risipitor din închisoare.
Înapoi la conac, Jiang Ancheng îl lovi pe Jiang Zhan de-l trânti la pământ.
— Ticălosule! Nu trece o zi fără să cauți necazuri!
Jiang Zhan își frecă fundul, simțindu-se nedreptățit.
– Tată, nu a fost vina mea. Netrebnicul acela avea o gură spurcată și bârfea despre sora mea.
– Bârfea despre sora ta?
– Da! Jiang Zhan povesti repede totul, aprins de furie. Dacă ar fi vorbit despre mine, aș fi trecut cu vederea, dar îndrăznește să vorbească urât de sora mea… Aproape că mi-a explodat fierea de supărare. Bătaia a fost deja un favor pentru el!
Auzind acestea, Jiang Ancheng tăcu o clipă.
Deși nu regreta ruperea logodnei, viitorul fiicei sale îi apăsa pe suflet.
Jiang Zhan se ridică și profită de ocazie să întrebe:
– Tată, crezi că n-ar fi trebuit să-i iau apărarea lui surorii mele când am auzit că o defăimează?
Jiang Ancheng îl împinse iar la pământ, exasperat:
– Nu spun că n-ar fi trebuit s-o aperi, prostule! Sunt supărat pentru că ești atât de nătâng! Nu puteai să fugi înainte să vină gărzile?
Netotul ăsta, treizeci de liang de argint aruncați pe fereastră!
Jiang Zhan clipi.
Ah, avea dreptate tata!
– Nu-ți face griji, tată. Am înțeles acum. Data viitoare, după ce voi bate pe cineva, voi fugi imediat!
– Data viitoare? Te omor eu pe tine, nenorocitule!
Jiang Zhan o luă la fugă.
– Mai bine te odihnești, tată. Trebuie să te doară piciorul de atâta dat la mine. Eu mă duc s-o văd pe sora mea.
– Frate mai mic, ce s-a întâmplat cu tine? văzându-l pe Jiang Zhan cum intră dezordonat, Jiang Si se ridică să-l întâmpine.
Doar atunci își aminti Jiang Zhan, cu o întârziere comică, că uitase să-și schimbe hainele după băutură și bătaie. Imediat făcu stânga-mprejur:
– Soră a patra, așteaptă puțin. Mă duc să mă schimb și mă întorc!
– Nu e nevoie. Jiang Si îl prinse de mânecă zâmbind. Spune-mi doar ce s-a întâmplat, altfel o să mă îngrijorez.
Jiang Zhan afișă un rânjet prostesc.
Nu cumva greșise el auzind? Sora lui spusese că s-ar îngrijora pentru el.
– Frate mai mic?
Jiang Zhan reuși cu greu să-și înăbușe zâmbetul, recăpătându-și ținuta impunătoare. Dar de îndată ce povesti ce s-a întâmplat la tavernă, furia i se reaprinse.
– Frate mai mic, nu trebuie să te înfurii din cauza unor oameni de genul ăsta. Tavernele mici sunt locuri unde se strâng tot felul de indivizi. După câteva băuturi, bineînțeles că vor vorbi aiurea.
– Dar a spus că sora mea a patra… Chiar nu te enervează deloc?
– Nu, răspunse Jiang Si, îndepărtând un os de pui lipit de umărul lui Jiang Zhan. Cum ar putea căsătoria să fie mai bună decât libertatea de care mă bucur acum? Atâta timp cât tata și fratele mai mic nu se supără că stau acasă pe gratis…
– Niciodată! Nu mă voi supăra niciodată! Jiang Zhan interveni repede. În plus, asta nici nu e vina sorei a patra. Ei sunt cei care n-au pic de minte!
– Atunci de ce e fratele mai mic încă furios? întrebă Jiang Si cu un zâmbet.
– Când mă gândesc la ce spunea omul acela, că Ji San se va însura cu o fată dintr-o familie și mai bună, mă simt tare frustrat. Cum se poate ca cel care n-a greșit să sufere, iar cel vinovat să trăiască fără griji?
Auzind vorbele lui Jiang Zhan, Jiang Si suspină în sinea ei.
În această lume, lucrurile stăteau deseori așa.
Dar ea credea cu tărie că cerul vede ce fac oamenii și doar cei cu conștiința curată pot dormi liniștiți.
– N-are rost să te enervezi nici din cauza asta, frate mai mic. Îți promit, Ji Chongyi nu se va însura niciodată cu o tânără nobilă!
– Serios?
– Ai să vezi mâine, frate mai mic.
Atmosfera din conacul Ducelui de Anguo era sumbră. Ducele de Anguo, învinovățind-o pe doamna Wei pentru gestionarea slabă a situației, își vărsase furia și se retrăsese în camera de studiu pentru a se odihni.
Doamna Wei era atât de furioasă încât simțea că o doare pieptul. Își chemă nora cea mare, doamna Guo, pentru a-și vărsa frustrările.
Doamna Guo îndură totul și o consolă:
– Mamă-soacră, de ce să te superi din cauza unor oameni cu vederi înguste? După părerea mea, ruperea logodnei e spre binele nostru. Sunt atâtea tinere nobile din familii bune în capitală. După ce trece furtuna asta, poți alege cu grijă o bună partidă pentru al treilea tânăr stăpân. Așa îi vei face pe cei din familia Contelui de Dongping să-și regrete decizia.
– Ai dreptate. De data asta, voi fi extrem de atentă când voi alege pentru San’er. Trebuie să ne recâștigăm demnitatea!
Lasă un răspuns