În fața tuturor, fusta bătrânei Liu a fost smulsă, lăsând să se vadă lenjeria ei plină de găuri. Chiar și cu obrazul ei gros, bătrâna Liu nu putea suporta rușinea. Se grăbi să-și ridice fusta de sub piciorul lui Ah Man.
Ah Man își menținu fața serioasă și refuză să-și ridice piciorul. Se auzi un sunet de sfâșiere, iar fusta de culoare galben-pământ se rupse în două.
Râsete izbucniră imediat.
– Ce rușine, ce rușine! Chipul bătrânei doamne Feng se înnegrise de mânie.
Jiang Si nu aruncă nici măcar o privire bătrânei Liu. Ocolind-o se îndreptă spre a doua doamnă Xiao. Cu o expresie serioasă, îi spuse:
– A doua mătușă, dacă nici măcar nu poți controla o slujitoare atât de obraznică, poate ar fi mai bine să nu mai gestionezi gospodăria.
– Ce-ai spus? Xiao rămase blocată de franchețea lui Jiang Si și încremeni pentru o clipă.
Râsetele se opriră imediat, iar toate privirile se îndreptară spre Jiang Si.
– A doua mătușă, i-ai promis bunicii că vei trimite familia bătrânei Liu la moșie. Cu toate acestea, ei sunt încă aici, și bătrâna Liu a avut îndrăzneala să vină aici și să facă scandal. Din fericire, deja ne arătasem respectul în fața bunicii și plecaserăm din Sala Compasiunii. Dacă ar fi fost mai devreme, ar fi dat bătrâna Liu buzna în Sala Compasiunii?
Jiang Si aruncă o privire spre bătrâna doamnă Feng, iar buzele îi schițară un zâmbet rece.
– Tocmai ce bătrâna Liu a amenințat că se va sinucide. Dacă s-ar fi repezit în Sala Compasiunii și slujnica mea nu ar fi oprit-o la timp, n-ar fi fost sânge împroșcat în Sala Compasiunii până acum? Cum ar mai putea bunica să trăiască acolo după aceea?
La auzul acestor cuvinte, chipul bătrânei doamne Feng se întunecă și mai tare.
A doua doamnă Xiao aproape leșină.
Această Jiang Si era atât de ascuțită la vorbă, că nici nu i-a lăsat măcar o fărâmă de demnitate în fața atâtor oameni!
– A doua mătușă, ai gestionat gospodăria ani de zile. Acum, când vrei să dai afară pe cineva, se iscă un asemenea scandal. Pot doar presupune că ai fost prea îngăduitoare cu servitorii obraznici, până la punctul în care ei tratează ordinele tale ca niște simple sugestii!
– Nu este așa… începu a doua doamnă Xiao să explice, dar Jiang Si nu-i dădu ocazia. Se întoarse spre bătrâna doamnă Feng și făcu o plecăciune:
– Bunico, dacă servitorii din gospodăria noastră iau exemplu și amenință că se vor omorî ori de câte ori sunt nemulțumiți de pedeapsa lor, oare nu va cădea reședința Contelui în haos? Astăzi bătrâna Liu mă amenință pe mine cu moartea; mâine bătrâna Zhang sau bătrâna Wang ar putea amenința alte surori sau chiar pe a doua mătușă, a treia mătușă ori chiar bunica. Cum vom mai păstra atunci reputația familiei noastre?
Vocea clară a tinerei răsună ca perlele căzând pe jad. Cuvintele ei făcură ca fața bătrânei doamne Feng să pălească și privirea i se îndreptă spre a doua doamnă Xiao cu o nemulțumire crescândă.
– Bătrână doamnă…
– Ce-am spus ieri? Xiao, nici măcar nu poți rezolva această mică problemă? Trebuie să-i cer eu să plece? Bătrâna doamnă Feng își îndreptă degetul spre bătrâna Liu.
O greutate apăsa pe inima celei de a doua doamne Xiao. Știa că Jiang Si câștigase teren atacând prima și că nu era înțelept să continue scandalul. Îi strigă imediat bătrânei Liu:
– Slujnică bătrână, de ce mai stai aici? Grăbește-te și du-te la moșie!
Bătrâna Liu, deja îngrozită de moarte, se prosternă în fața bătrânei doamne Feng și era pe cale să fugă din acest loc de necazuri, ținându-și fusta ruptă.
– Așteaptă puțin, spuse Jiang Si rece.
– Mai are a patra domniță ceva de spus? Pieptul celei de-a doua doamne Xiao începu să zvâcnească la auzul vocii lui Jiang Si.
– Amenințarea cu moartea a stăpânilor și lipsa de consecințe ulterior. A doua mătușă, bunătatea ta este motivul pentru care nu poți controla astfel de slujitori obraznici. Pot deja prevede că, odată ce această servitoare va pleca din reședința Contelui, nu va avea teamă în a-mi călca reputația în picioare după bunul plac.
– Aș vrea să văd cine îndrăznește! izbucni rece bătrâna doamnă Feng, privirea ei mătura încet pe toată lumea ca un cuțit.
Toți cei care întâlniră privirea bătrânei doamne Feng își plecară capetele fără să vrea.
– Bătrâna Liu, ascultă bine. Dacă îndrăznești să mai rostești un cuvânt despre ce s-a întâmplat aici odată ajunsă la moșie, toată familia ta nu va mai trebui să rămână acolo.
Bătrâna Liu căzu în genunchi cu un pocnet.
– Slujnica aceasta nu ar îndrăzni, nu ar îndrăzni niciodată.
Ținând capul plecat și cerându-și iertare, nu putu să nu o învinovățească pe a doua doamnă Xiao, în gând.
A doua doamnă promisese că scena de astăzi i-ar ruina cu siguranță reputația celei de-a patra domnițe, iar ea ar avea multe beneficii la reședință.
Dar acum, după ce vorbise bătrâna doamnă, nu numai că nu putea vorbi de rău despre patra domniță, dar trebuia și să fie mereu în gardă. Dacă oricine altcineva ar fi vorbit necuviincios, ar fi fost în mare încurcătură.
Dacă ar fi știut că așa vor decurge lucrurile, ar fi fost mai bine să fi mers liniștită la moșie.
– Cât despre voi toți ceilalți, dacă cineva va discuta despre acest subiect în viitor, va fi trimis direct la negustorul de sclavi! strigă bătrâna doamnă Feng.
– Nu am îndrăzni, slujitorii nu ar îndrăzni niciodată.
– Plecați toți! Jiang Si, tu rămâi.
Toți plecară ca și cum ar fi primit o amnistie, grăbindu-se să iasă.
Jiang Qiao își întoarse capul, aruncând o privire curioasă spre Jiang Si.
Trebuia să recunoască, în comparație cu certurile obișnuite dintre ele, îndrăzneala de astăzi a celei de-a patra domnițe de a o înfrunta pe a doua mătușă era impresionantă.
– Qiao’er, să mergem, spuse liniștit a treia doamnă, Guo, trăgând-o pe Jiang Qiao.
– Ce instrucțiuni are bunica? întrebă calm Jiang Si.
Bătrâna doamnă Feng o privi pe Jiang si de sus până jos, cu o expresie rece.
– Jiang Si, amintește-ți, nu este bine ca o domniță să fie atât de tăioasă în exprimare.
Nu era surdă sau oarbă; putea vedea că această nepoată intrase în conflict cu Xiao.
Nu îi păsa cum se comporta Jiang Si, o fată care își rupsese logodna avea perspective limitate. Dar dacă ar păta reputația celorlalte nepoate, asta nu era de tolerat!
– Bunică, nu te îngrijora. Nepoata ta își va aminti, răspunse Jiang Si cu un zâmbet dulce, părând complet neafectată de nemulțumirea bătrânei doamne Feng.
– Poți să pleci acum.
Bătrâna doamnă Feng găsi zâmbetul lui Jiang Si iritant și îi făcu semn nerăbdătoare să plece.
O nepoată care devenise inutilă nu merita preocuparea ei, atâta timp cât nu cauza prea multă agitație.
Cât despre Xiao… după ce a condus gospodăria atâta timp, era vremea să primească o lecție.
– Nepoata ta își ia rămas bun.
Jiang Si plecă cu grație. În drum spre Pavilionul Begoniilor, dădu peste a doua doamnă, Xiao, așteptând la marginea drumului.
– A doua mătușă, spuse Jiang Si cu un zâmbet, de parcă agresivitatea de mai devreme nu ar fi avut loc.
A doua doamnă, Xiao își încleștă dinții în secret.
Trebuia să admire pielea groasă a acestei fete nesuferite!
– A patra domniță, ai vreo problemă cu a doua mătușă?
– A doua mătușă se gândește prea mult. Nepoata ta întotdeauna discută lucrurile pe baza faptelor. Cum aș putea să am o problemă cu cei mai în vârstă?
– Ce „discuție pe baza faptelor” minunată! Zâmbetul celei de a doua doamne Xiao rămase blând, dar cuvintele sale nu erau plăcute. Mama ta ne-a părăsit devreme, și ca mătușă, nu pot sta deoparte și să te văd luând-o pe o cale greșită. Să îți reamintesc cu amabilitate că opinia publică este de temut. Cel mai greu lucru de oprit pe lumea aceasta sunt gurile oamenilor.
Deși bătrâna doamnă le interzisese slujitorilor să bârfească, nu există ziduri complet etanșe. Oare avea bătrâna doamnă să îi concedieze pe toți slujitorii din conac? Așa ceva era imposibil.
Jiang Si îi zâmbi strălucitor celei de a doua mătuși:
– Înțeleg principiul că legea nu pedepsește mulțimile. Dar nu contează. Eu sunt sigură de un singur lucru: atunci când va veni momentul, tot la a doua mătușă voi veni.
După ce spuse aceasta, Jiang Si îi făcu o reverență elegantă:
– A doua mătușă poate să se bucure mai departe de peisaj. Nepoata ta își ia rămas bun acum.
Cea de-a doua doamnă rămase lângă copacul înflorit, privind figura grațioasă a tinerei, simțind cum i se strângea pieptul de furie.
Fata asta nesuferită, într-o zi avea să-i dea o lecție pe cinste!
– Domniță, a doua doamnă sigur te blestemă în gând, raportă liniștit Ah Man, aruncând o privire peste umăr.
– E în regulă, cât timp nu aud, spuse Jiang Si calmă.
Lasă un răspuns