Gâtul lui Li Shuang era fixat cu scânduri de lemn, susținând cu greu zona afectată de Jin’an. Femeia medic îi spusese că ar trebui să stea la pat o lună, dar ea nu avea atâta timp de pierdut.
Dis-de-dimineață, Li Shuang se ridică din pat, găsi o pensulă și hârtie și scrise o scrisoare către trupele de la baza muntelui, ordonându-le să-și mențină poziția. După ce trimise pe cineva să ducă scrisoarea, coborî încet spre temniță, sprijinindu-și capul care i se părea de o mie de ori mai greu decât de obicei.
Când ajunse la intrarea în temniță, îl văzu pe Wu Yin, încă somnoros, deschizând ușa.
– Generale Li.
Văzând-o pe Li Shuang sprijinindu-și gâtul, nu se putu abține să nu zâmbească, risipindu-și somnolența.
– Nu te odihnești câteva zile în plus?
Li Shuang îi aruncă o privire rece, în timp ce Wu Yin continua să-i zâmbească.
*Tch,* gândi ea, nu-i soldatul meu, așa că nu se teme de mine, și nici măcar nu-l pot mustra.
Li Shuang nu avu de ales decât să-și mențină expresia rece, fără să răspundă. Wu Yin, cu zâmbetul său, activă mecanismul temniței și o însoți înăuntru.
– Am auzit că vasul Gu al Silkworm-ului de Jad nu a arătat nicio tulburare noaptea trecută – cea mai liniștită noapte de când a ajuns pe Changshanul de Sud. Reputația Silkworm-ului de Jad pentru loialitatea față de stăpânul său este cu adevărat bine-meritată.
În timp ce o conducea pe Li Shuang pe scări, Wu Yin îi observa expresia în lumina torțelor.
– Păcat doar că de această dată stăpânul Silkworm-ului de Jad nu sunt eu.
Li Shuang își întoarse în sfârșit privirea spre el și spuse răgușit:
– A te naște la momentul nepotrivit nu e vina altora.
Wu Yin rămase cu vorba în gât, apoi răspunse după o pauză:
– Generale Li, nu ești omul curtoaziilor, dar, vorbind de vină, nu te-am învinovățit niciodată. Pentru mine, faptul că Silkworm-ul de Jad te-a recunoscut pe tine ca stăpână ar putea fi chiar o binecuvântare.
Li Shuang își ridică ușor o sprânceană.
Fără să aștepte ca ea să vorbească, Wu Yin continuă:
– Poate Generalul Li nu a observat, dar trupul tăuă a început deja să difere de cel al oamenilor obișnuiți.
Li Shuang îngheță, amintindu-și brusc de momentul din Frontiera de Nord, când Chang Wanshan adusese cu disperare vestea despre persoana misterioasă în armură neagră. El fusese infectat cu Gu, iar când Li Shuang își apropiase mâna de inima lui Chang Wanshan, acei viermi Gu fuseseră cuprinși de panică și fugiseră din trupul său…
– După ce Silkworm-ul de Jad își găsește gazda, se îmbină cu trupul acesteia, ascunzându-se în sângele gazdei până la moarte, oferind gazdei o putere extraordinară și devenind una cu linia sa de sânge, creând astfel un vas pentru Silkworm-ul de Jad.
– Prima dată când vasul Gu al Silkworm-ului de Jad gustă sângele, recunoaște stăpânul și devine complet devotat acestuia, dar, de asemenea, devine extrem de dependent de stăpân. Esența stăpânului este singurul lucru care poate calma Silkworm-ul de Jad și singurul care poate întări legătura dintre Silkworm și vasul său Gu. Prin urmare, vasul Gu al Silkworm-ului de Jad tânjește să rămână alături de stăpânul său, simțind constant esența în sângele acestuia, ba chiar dorind să… se împerecheze cu stăpânul său.
Întregul trup al lui Li Shuang se încordă, aproape pierzând un pas pe scări.
Wu Yin o prinse pentru a o stabiliza, iar când Li Shuang, șocată, își reveni, Wu Yin părea oarecum nevinovat, strângându-și buzele:
– Vasul Gu al Silkworm-ului de Jad crescut de tatăl meu era o mare frumusețe, dar după ce tatăl meu a murit și Femeia Spirit a pierdut lupta cu mama mea, aceasta a furat Silkworm-ul de Jad și a fugit. Vasul Gu pe care voia să-l creeze era, desigur, un bărbat.
Wu Yin zâmbi.
– Uitându-mă la acest vas al Silkworm-ului de Jad, cu statura și aspectul său, este cu adevărat o raritate în această lume.
Îi făcu cu ochiul lui Li Shuang, expresia sa plină de o subtilitate de nespus.
– Generalul Li este binecuvântată.
– Ahem, – tuși Li Shuang, vocea ei extrem de răgușită.
– Odată ce un vas Gu al Silkworm-ului de Jad intră în contact prelungit cu stăpânul său sau are o intimitate fizică, stăpânul devine, de asemenea, impregnat cu esența Silkworm-ului de Jad. Silkworm-ul de Jad este regele Gu-urilor, iar alte Gu-uri îl tem profund. Așa că, atunci când vii la Poarta Celor Cinci Spirite, chiar fără tehnici de respingere a Gu-urilor, niciun Gu nu va îndrăzni să se apropie de tine.
Intimitate fizică…
Li Shuang simți cum urechile îi deveneau fierbinți.
Intimitatea ei fizică cu Jin’an fusese doar dormit sub aceeași pătură… deși, mai erau acele câteva săruturi forțate…
– Atunci de ce… l-ai mai căutat? – întrebă Li Shuang, schimbând deliberat subiectul, încercând să nu-și lase mintea să rătăcească printre amintiri.
– De fapt, pentru mine, să găsesc Silkworm-ul de Jad sau nu nu conta prea mult, – explică Wu Yin. – În ultimii ani, când nu reușeam să găsim Silkworm-ul de Jad, nimeni nu îndrăznea să provoace Poarta Celor Cinci Spirite oricum. Dar, pentru că este un obiect sacru al clanului nostru, generația mai veche nu-l putea lăsa uitat. După ce am auzit zvonuri despre un erou cu abilități extraordinare în Frontiera de Nord, am condus oameni acolo. Găsind vasul Gu al Silkworm-ului de Jad, l-am adus înapoi. Eram hotărât să extrag Silkworm-ul de Jad din el, indiferent de situație, pentru că nu aveam niciun interes să am un bărbat care să tânjească după mine zi și noapte.
Li Shuang găsi situația oarecum amuzantă, imaginându-și cum ar fi fost dacă Jin’an s-ar fi agățat de Wu Yin la fel cum se agățase de ea. Acea scenă…
Era de nedescris de ciudată.
– Dar, pe neașteptate… – Wu Yin arătă spre ușa din față, – a fost mai încăpățânat decât mine. Indiferent ce am încercat, nu m-a lăsat să extrag Gu-ul.
Li Shuang se opri în fața ușii de fier, privind prin plasa de sârmă scena din interior, în mare parte neschimbată față de ziua precedentă. După ce Wu Yin o luase de acolo ieri, nimeni nu îndrăznise să se apropie. Ușa de fier rămăsese încuiată, două dintre lanțurile de pe pereți erau rupte, iar trei încă legau gâtul și picioarele acelui om. Totuși, spre deosebire de noaptea trecută, cel închis acolo nu mai era un bărbat musculos, ci un copil.
Hainele atârnau pe el ca niște zdrențe, iar el părea extrem de obosit, ghemuit pe podeaua rece, dormind liniștit.Era Jin’an.
Era el.
Wu Yin privi și el înăuntru:
– Cu adevărat liniștit. Nu l-am mai văzut dormind așa de mult timp.
– El… – Li Shuang se strădui să vorbească, – De ce…
– Poate că ceva nu a mers bine când Femeia Spirit a creat vasul Gu, – răspunse Wu Yin.
– În ceea ce privește motivul exact, nu sunt foarte sigur, știu doar că din ziua în care l-am capturat, a fost așa – mic în timpul zilei, mare noaptea, schimbându-se mereu… – Wu Yin se opri, – Ai stat cu el în Frontiera de Nord atât de mult timp și nu ai știut?
Li Shuang rămase tăcută.
Nu știuse.
Ba chiar suspectase că Jin’an ar putea fi fiul bărbatului în armură neagră, dar… cine ar fi putut să-și imagineze o asemenea relație? Nicio persoană normală nu ar fi ghicit!
– Este probabil cel mai unic vas Gu pe care l-a avut Poarta Celor Cinci Spirite de mulți ani. Hmm, deși și tu ești cel mai unic stăpân.
Wu Yin adăugă:
– De-a lungul generațiilor, Silkworm-ul de Jad a recunoscut doar stăpânii Porții Celor Cinci Spirite. Stăpânii sectei primeau instruire în artele Gu încă din copilărie. Pentru noi, un vas Gu al Silkworm-ului de Jad este doar un Gu cu formă umană. Vasul Gu al tatălui meu – avea un contact necesar cu ea, dar nu ar fi îmbrățișat-o, sărutat-o sau avut sentimente pentru ea, cum avea pentru mama mea.
Li Shuang îl privi pe Jin’an din interior în timp ce asculta, încruntându-se fără să-și dea seama.
– A investi astfel de emoții într-un Gu, General Li, ar trebui să fii atentă.
Cuvintele lui Wu Yin erau ușoare, dar erau cel mai binevoitor sfat pe care i-l putea da lui Li Shuang.
– Este un Gu fără umanitate, fără amintiri sau identitate. Dependența, atașamentul și loialitatea sa față de tine sunt doar pentru că este un vas Gu – trebuie să îți fie loial, atât. General, trebuie să menții limitele potrivite.
Limite potrivite?
Ce înseamnă limite potrivite?
În ochii și inima lui Li Shuang, Jin’an nu era doar un Gu – era o persoană vie, care respira. Pentru Li Shuang, el nu era lipsit de un trecut sau de identitate.
Le avea.
Avea trecutul său alături de ea. Avea și o identitate, acea identitate numită Jin’an, acea identitate care devenise o legendă în Frontiera de Nord.
El era om, nu doar un Gu.
Li Shuang împinse ușa de fier, care scârțâi și se deschise, și păși în temniță. Copilul ghemuit pe podea se trezi, ridicându-și capul. Când o văzu pe Li Shuang, fu ca și cum nenumărate raze de lumină îi străpunseră ochii, făcându-i să strălucească complet.
Toată duritatea din inima lui Li Shuang păru să se topească în acel moment.
Ea păși înainte și îngenunche lângă Jin’an, ridicând mâna pentru a-i șterge murdăria de pe față.
Jin’an își ridică mâna, atingând ușor scândura de lemn de la gâtul ei. În acel moment, acei ochi limpezi și luminoși se înroșiră ușor:
– Durere…
– Nu era o întrebare, ci o certitudine, la fel de sigură ca și cum un cuțit i-ar fi străpuns propria inimă.
Lasă un răspuns